Str Popa Savu nr 68 A
Luni-Vineri 9:00 – 20:00
Title
WE BUILD YOUR DREAMS

Cand copilul este foarte mic, este inca prins in psihicul mamei, fiind ca o prelungire a ei. Il putem manevra cu usurinta si depinde aproape 100% de adultul care ii ofera ingrijire.

In jurul varstei de 2 -3ani, sau mai bine spus, odata cu aparitia vocabulei “eu”, copilul incepe sa-si formeze eul constient si face pasi in afara diadei pe care o forma cu mama.

Relatia de fuziune, de dependenta totala de aceasta, care i-a asigurat dezvoltarea si cresterea, trebuie incet, incet rupta pentru a-i da voie noii fiinte sa se dezvolte ca persoana distincta.

Cand copilul spune NU, nu te speria, draga mamica, nu e un razvratit si in niciun caz nu vrea sa te enerveze. Vrea sa simta ca este o persoana separata de tine, caci o buna bucata de timp  se percepuse ca fiind  parte din tine.

Copilul incepe folosirea lui nu, si observa ca obtine o reactie puternica din partea mamei, obisnuita cu un copil care pana atunci nu se opunea.

Nu e un semn alarmant, ci este semnul ca a trecut in alta etapa, ca se dezvolta potrivit varstei si e nevoie de multa rabdare pentru a-l putea insoti in descoperirile lui despre lume si despre sine.

Copilul trece prin diverse etape de dezvoltare, iar aceasta etapa, a identitatii de sine, in care apare opozitia, este acel moment in care, desi doreste ceea ce ii oferi, se opune pentru ca are nevoie sa-i fie acceptata pozitia, sa simta ca are un cuvant de spus.

In acelasi timp pare ca te testeaza. Va pierde sau nu iubirea si acceptarea ta?!

Este folosit si din lipsa de putere. Copilul se simte oricum mic si neputincios si genereaza acest conflict de putere, pentru a fi si el cat de cat in control.

Pentru a evita lupta de putere, da-i posibilitatea sa aleaga: bluza cu care se imbraca, oferindu-i doua optiuni, daca mananca acum sau peste 5 minute, daca se spala pe dinti cu periuta verde sau cu cea rosie. Sunt lucruri mici, care ii dau satisfactie si il fac sa se simta important.

Dar mai exista o situatie in care copilul spune NU si nici macar nu e auzit, nu e luat in seama pentru ca i s-a pus deja eticheta de opozitionist si se crede ca este doar un refuz de a indeplini o sarcina data.

Si daca nu este asa?

Daca e speriat de ceea ce i se intampla si tu nu il auzi ca prin acel “nu” iti solicita ajutorul?

E cazul mai ales al copiilor aflati in terapie, ai caror parinti au fost instruiti ca nu trebuie sa mai cedeze refuzului celui mic. Copilul are insa un motiv sa refuze: fie ii e frica si simte o anxietate puternica, fie nu a inteles ce i se cere sau e mult prea greu pentru posibilitatile lui din acel moment si acel strigat, acel nuuu, e semnul ca trebuie regandita activitatea, sau gasit alt terapeut cu care sa poata relationa, ca e nevoie ca tu, adult empatic si constient sa gasesti o solutie mai buna pe care sa i-o prezinti copilului.

Cum ai putea sa-i dezvolti empatia, daca tu il ignori, atunci cand urla de frica!

Nu trebuie pierduta niciun moment din vedere totalitatea. Orice problema in dezvoltare, e doar o parte din ceea ce e copilul.

Odata cu fiecare “Nu” inteles, dezamorsat, el capata mai multa incredere in tine ca adult si implicit in el. Stie ca e luat in seama.

“Cand un copil …se simte confirmat, recunoscut, in el se dezvolta o infinitate de lucruri noi, dincolo de competentele obisnuite”(Jaques Salome-Mami, tati, ma auziti)

Ceea ce vindeca, ceea ce duce la evolutie e relatia pe care o creezi cu copilul prin joaca libera, prin ras impreuna, prin impartasire si acceptare a fiintei lui, asa cum este.

Nu stim intotdeauna ce este mai bine pentru celalalt, fie el si copilul nostru, atata timp cat nu mai suntem in contact cu Sinele nostru, cat nu mai auzim vocea copilului interior, cand ramanem surzi la ceea ce ne spune intuitia sau instinctul matern.

Dr. Clarissa Pinkola Estes considera urmatoarele, ca fiind la femei semne de pierdere a relatiei cu psihicul instinctual: “femeia se simte adesea complet secatuita, obosita, fragila, …deprimata, tematoare, descurajata, necreativa, cu nervii la pamant…”

Daca ai lasat o lume intreaga sa te ghideze pentru ca “stiu ei mai bine” , e greu sa regasesti singura drumul inapoi spre tine, astfel incat sa-ti poti ajuta copilul, fara frica, sa poti face cele mai bune alegeri, sa nu persisti in ceva ce ii poate dauna emotional, doar pentru ca te bazezi pe sfaturile altora.

Tu esti cea mai importanta persoana din viata lui si se bazeaza pe tine, chiar daca nu iti poate spune. Nu uita ca ati fost candva o singura fiinta.

Important este sa te regasesti pe tine si atunci vei stii sa interpretezi fiecare NU al celui mic, incat sa-l poti ajuta.