Str Popa Savu nr 68 A
Luni-Vineri 9:00 – 20:00

FII ACOLO PENTRU COPILUL TAU, FARA SA FACI LUCRURILE IN LOCUL LUI

 

Esti mama! Felicitari!!! Te gandesti ca trebuie sa faci totul pentru copilul tau, ca el sa fie fericit si tu sa te simti linistita ca mama?

Bebelusul pe care l-ai purtat in pantec si pe care l-ai adus pe lume, odata nascut, e o persoana distincta. Ati fost o singura fiinta, dar intregul s-a spart pentru ca noua persoana sa poata avea propriul curs in viata.

Ai fost la dispozitia micutului tau, l-ai hranit, te-ai  ingrijit de sanatatea lui fizica, ai raspuns cu multa iubire nevoilor lui de afectiune si l-ai acceptat  asa cum este. Acestea sunt semne clare ca iti pasa, ca il iubesti si ca esti implicata cu tot sufletul in cresterea lui.

Timpul a trecut si micul sufletel se descurca bine in unele arii: merge, se hraneste si singur, isi scoate hainele, dar tu esti inca atat de prinsa de el incat inca simti nevoia sa-i dai tu sa manance,  ca sa fii sigura ca se hraneste adecvat.

In felul acesta, e posibil sa nu invete care sunt adevaratele lui nevoi de hranire. Daca nu ii lasi la dispozitie diverse gustari  si stabilesti o rutina a meselor, senzatia de foame e posibil sa-l ghideze sa faca ceea ce e natural, adica sa manance.

Anxietatea ta ca n-o sa o faca, sentimentul de vinovatie, e posibil sa fie factori blocanti.

Copilul reactioneaza la mesajul inconstient pe care il primeste(ceea ce tu gandesti,” vai, nu mananca”), nu la indemnul tauCand ii pui mancare, hraneste-te si tu. Poate lua exemplu.

Pe cat posibil mancati impreuna, sa simta ca e parte din familie, nu un fel de animalutul de casa care e hranit separat.

A fi o mama suficient de buna nu inseamna ca trebuie sa faci totul in locul copilului.

A fi o mama suficient de buna inseamna si sa stii cand te poti retrage incat sa-l poti lasa sa faca si singur ceea ce deja stie.

Cum poti face asta:

– da-i incredere ca poate. Sa simta increderea ta. Daca tu te indoiesti, asta ii transmiti. Vizualizeaza-l ca face acel lucru si lasa-te condusa de acea emotie.

Poti macar sa incerci. Nu ai ce sa pierzi!

– sa crezi ca e in stare sa creasca si sa se dezvolte

– transmite-i ca e ok si daca esueaza. Se spune ca doar cine nu munceste, nu greseste! Din orice esec invata sigur ceva.

Opreste-te si da-i ragaz sa-si implineasca sarcinile.

Stiu, uneori timpul te preseaza. Trebuie sa ajungeti la terapie, are o programare, se  intarzie la gradinita, scoala sau tu trebuie sa fii la timp la serviciu.

Si totusi, cand poti, nu-l presa, ci lasa-i timp sa se pregatesca singur.

Nu te mai grabi sa-l incalti si sa-l imbraci de plecare, daca poate face aceste actiuni. Are doar nevoie de mai mult timp si de ghidare. Tu esti pe fuga?

Poti  incearca sa accelerezi un pic ritmul folosind numaratul. De exemplu, ii spui ca pana numeri la 30 sa isi puna bluza si pantalonii. Daca nu reactioneaza, luati-va la intrecere, dar fa in asa fel incat sa castige, pentru a avea satisfactia reusitei.

Obsesia perfectiunii in ceea ce te priveste, nu o transfera si asupra copilului.

– sa nu astepti sa faca lucrurile perfect. Nu iti place rezultatul? Atata timp cat a incercat, tot este de apreciat.

A aranjat el cearsaful pe pat, dar doar pe jumatate. Transmite-i sincer ca apreciezi efortul lui si abtine-te sa-l intinzi tu mai departe de fata cu el

– apreciaza procesul, nu doar rezultatul.

– nu compara copiii, in cazul in care ai mai multi. Fiecare are propriul ritm si este unic.

– aminteste-ti ca il pregatesti pentru viata de adult, nu ca sa fie copil toata viata.

Se poate obtine un bun nivel de independenta, cu multa rabdare si axare pe oportunitatile de invatare ce apar in tot ceea ce inseamna programul zilnic si pas cu pas se merge spre o recuperare totala.

– sarcinile sa fie impartite in pasi mici, ca de bebelus.

– fa un joc din ceea ce nu face cu usurinta.

Nu-i place sa se spele pe dinti? Faceti asta impreuna. Sa te spele el pe tine si tu pe el sau spune-i ca altfel hraneste “Caria”, pentru ca ea creste din cauza resturilor ramase intre dinti, dar o poate invinge cu ajutorul armelor din dotare: pasta si periuta de dinti.

– da-i si lui puterea de a lua decizii. Incepe prin a-l lasa sa-si aleaga  hainele cu care se imbraca.

Ofera-i doua optiuni, nu mai multe.

La fel il poti implica in a alege ce gatesti si sa te ajute cu a scoate legumele si in functie de abilitatile copilului, il poti pune sa le curete sau sa le taie.

Antrenamentul pentru o viata independenta, se incepe in copilaria mica, zi de zi, in fiecare moment. 

Copilul invata astfel ca poate negocia, ca poate sa ia decizii, ca e important, ca efortul lui este apreciat, ca poate face singur o multime de lucruri si astfel prinde incredere in propriile forte si creste.