Str Popa Savu nr 68 A
Luni-Vineri 9:00 – 20:00

REGASINDU-TE PE TINE, IL AJUTI SI PE COPILUL TAU CU AUTISM

Cand devenim parinti, vechi rani pe care le credeam de ceva vreme vindecate sau de care nu eram constienti, incep sa doara si nu se vindeca daca nu facem nimic.

“Copiii activeaza in noi ceea ce nu am rezolvat inca in relatia cu parintii nostri”. ( Lise Bourbeau)

Copilul ne forteaza uneori sa ne miscam in directia dictata de sufletul nostru.

Prin provocarile pe care ni le aduc zilnic, copiii, in mod inconstient, ne dau sansa sa evoluam, sa traim o viata mai constienta, mai completa, cautand si gasind solutii.

Conditia de baza este sa nu ne lasam coplesiti de problema si sa ramanem blocati in starea de deznadejde, acel ” de ce mi se intampla mie asta?!”

Nu e deloc usor sa le dam lor ceea ce n-am primit cand eram copii, dar de cate ori actionam altfel decat au facut-o adultii in copilaria noastra, reusim sa vindecam in noi ceva ce are efect si asupra copilului nostru.

Copilul nostru strica un obiect,  desi l-am rugat sa nu il atinga. Lucrul acesta e suparator.  E posibil ca primul impuls sa fie sa tipam la el, pentru ca a facut altfel decat i-am spus. Ba in plus era un obiect important pentru noi.

Daca tragem aer in piept si judecam la rece, e doar un obiect.

Ceea ce ne face sa reactionam nervos este posibil sa fie o experienta veche, in care noi eram copilul care din greseala a stricat si a fost aspru mustrat. Atunci am observat cu stupoare ca obiectele sunt mai importante decat noi si asta a durut enorm. Schimbandu-ne atitudinea, rupem acel  lant si alegem sa nu perpetuam nedreptatea.

Fii bland cu tine, reactionand cu iubire.

Sa reactionam cu grija fata de copilul nostru, care asteapta de la noi intelegere si iertare.

Dupa ce lucrurile se linistesc, putem sa-l intrebam ce a invatat din ceea ce s-a intamplat si cum poate proceda pe viitor.

Daca reactionam violent, ne putem astepta ca situatii de acest gen sa se tot repete, pana invatam ca procedand la fel, nu aducem nicio schimbare:in noi, in copilul nostru si chiar in lume.

A lucra cu tine insuti nu-i usor. Este ca si cum ai fi in doua tabere odata.

Cand copilul nostru are autism, devine imperios necesar sa lucram cu propria persoana, sa analizam trecutul si mostenirea psihologica transmisa noua de parinti si bunici, sa verificam daca exista in neam tema respingerii copilului(isi doreau fata , nu baiat sau invers)  sau tema abandonului.

Potrivit psihanalistei Francois Dolto” nu putem trata sau intelege autismul…fara a lucra asupra a trei generatii”.

Un parinte constient va face fata mult mai bine situatiilor si problematicilor ce apar in viata unui copil, mai ales a unuia cu nevoi speciale, va cauta sensul comportamentelor, nu stoparea lor. Intelegerea in ansamblu a situatiei poate duce la disparitia de la sine a simptomului.

Suntem datori in primul rand fata de noi insine.

Iti poti ajuta copilul, in primul rand ajutandu-te pe tine.

Il eliberezi si pe el de povara de a purta ceva ce nu-i apartine si iti recuperezi  energia blocata.

” Energiile blocate ne impiedica sa fim fericiti, sa traim cu placere, ne paralizeaza si ne fac vulnerabili in fata schimbarilor imprevizibile” (Jacques Salome)

Fara ca noi sa devenim constienti de ceea ce ni s-a intamplat, de complexele nostre, de felul in care relatiile cu persoanele semnificative din copilarie  ne-au influentat formarea personalitatii, vom fi condamnati sa repetam greselile parintilor, bunicilor si sa ne lasam condusi de altii.

Esti multumit  de locul in care te afli, de jobul tau?

Cu partenera\ partenerul te intelegi bine?

Reusesti sa te faci ascultat de  copilul tau?

Daca ai raspuns negativ  la oricare dintre situatii , ai o solutie la indemana: sa incerci sa vezi de unde vin acele lucruri, iar asta  o poti face apeland la cineva care a trecut si el prin acel proces psihologic, psihoterapeutul.

Ranile nu se vindeca de la sine , doar ne amagim ca le-am acoperit cu un leocoplast sau cu perdeaua anilor care au venit.

Ne afecteaza prezentul si categoric nici viitorul nu suna grozav, daca nu luam decizia sa ne miscam si sa ne luam viata in propriile maini.

Destinul ni-l costruim pas cu pas.

La urma urmei, noi suntem cei care avem de castigat, preluand responsabilitatea asupra propriei noastre vieti.